Aura Christi, poet, romancier, eseist. S-a născut la Chişinău, la 12 ianuarie 1967. Poemele sale au fost traduse şi publicate în Germania, Franţa, Belgia, Italia, Suedia, Rusia, S.U.A, Bulgaria, Albania. Este redactor-șef al revistei Contemporanul.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al PEN-Clubului.

Originea şi studiile

Aura Christi are în actele civile numele de Aurelia Potlog. Este fiica lui Semion Potlog, ofițer în trupele de elită ale aviației, născut la 14 noiembrie 1933 în satul Zgărdești (Telenești). Tatăl vine dintr-o familie de profesori și juriști, originari din teritorii aparținătoare Monarhiei Austro-Ungare; este absolvent al Școlii Înalte de Aviație Militară din orașul Dvinsk. În urma unui dramatic accident, este nevoit să renunțe prematur la cariera de militar, devenind la 28 de ani invalid pe viață și fiind pensionat. În urma unei prelungite suferinţe, Semion se stinge din viaţă la 27 februarie 1997. Mama scriitoarei, Liuba Potlog, născută Karaman (24 mai 1945), provine dintr-o înstărită familie din Nordul Moldovei. În 1970 se naște fratele scriitoarei, Andrei (31 ianuarie), căruia în familie și printre prieteni i se spune Andy. Andrei este absolvent al Colegiului de Coregrafie și Muzică „Șt.Neaga”, fiind dansator profesionist, pentru ca în urma unui accident să-și schimbe meseria. Urmează cursurile Facultăţii de management a Universitaţii „D. Cantemir” din Bucureşti, devenind editor.

Aura Christi este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Din anul 1993 – anul debutului editorial cu volumul de poeme Ecce Homo – se stabileşte la Bucureşti. Iar din vara anului 2009 se mută cu familia la Mogoşoaia, dedicându-se exclusiv scrisului.

Opera

Cărţi de poezie:

  • De partea cealaltă a umbrei, Editura Ecce Homo, București, 1993;
  • Împotriva Mea, Editura DU style, București, 1995;
  • Ceremonia Orbirii, Editura Cartea Românească, București, 1996;
  • Valea Regilor, Editura Cartea Românească, București, 1996;
  • Ultimul zid, Editura Eminescu, București, 1999;
  • Elegii Nordice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002;
  • Grădini austere, Editura Ideea Europeană, București, 2010;
  • Sfera frigului, Editura Contemporanul, București, 2011

 Cărţi de eseuri:

  • Fragmente de fiinţă, Editura Albatros, București, 1998;
  • Labirintul exilului, Editura Crater, București, 2000, Ediția a II-a: Editura Ideea Europeană, București, 2005;
  • Celălalt versant, Editura Ideea Europeană, București, 2005;
  • Religia viului, Editura EuroPress group, București, 2007;
  • Trei mii de semne, Editura Ideea Europeană, București, 2007;
  • Exerciţii de destin, Editura Ideea Europeană, București, 2007;
  • Foamea de a fi, Editura Contemporanul, Bucureşti, 2010;
  • Nietzsche şi Marea Amiază, Editura Contemporanul, Bucureşti, 2011

Roman:

  • Tetralogia Vulturi de noapte: Sculptorul, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, 2004;
  • Noaptea străinului, vol. II, Editura Ideea Europeană, București, 2004;
  • Marile jocuri, vol. III, Editura Ideea Europeană, București, 2006;
  • Zăpada mieilor, vol. IV, Editura EuroPress Group, Bucureşti, 2007;
  • Casa din întuneric, Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2008;
  • Cercul sălbatic, Editura Ideea Europeană, București, 2010

 Albume de fotografii comentate:

  • Europa acasă, Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2010;
  • Planeta Israel, Editura EuroPress Group, Bucureşti, 2010;
  • Uriaşul Gorduz, Editura EuroPress Group, Bucureşti, 2011

Cărţi de dialoguri:

  • Banchetul de litere, dialoguri cu Ana Blandiana, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Ion Ianoşi, Gabriela Melinescu, Irina Petraş, Dumitru Radu Popa, Alex Ştefănescu, Ion Vianu, Editura Ideea Europeană, București,  2006

Ediții:

  • Romanul Românesc în Colocvii, Revista Contemporanul, Editura Semne, București, 2001;
  • Breban · 70, Editura Ideea Europeană, București, 2004;
  • Șocul crizei, Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2011;
  • Sub semnul Ideii Europene, Editura Contemporanul, Bucureşti, 2011

Traduceri:

  • Anna Ahmatova, Poezie și destin, Editura Paralela 45, Pitești, 2001

Cărţi traduse şi antologii:

  • Geflüster/Șoptirea, antologie bilingvă, traducere în germană de Christian W. Schenk, Dionysos Verlag, 1994 (Germania)
  • Crini Imperiali, antologie bilingvă, traducere în engleză de Antuza Genescu, Editura Augusta, Timişoara,1999;
  • Nu mă atinge, antologie, Editura Vinea, Bucureşti, 1997, 1999;
  • Cartea ademenirii, antologie, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2003;
  • Ochiul devorator, antologie, Editura Axa, Botoşani, 2004;
  • Elegien aus der Kälte/ Sfera frigului, traducere de Edith Konradt, Pop Verlag, 2008 (Germania)
  • Arkitektura e natës/ Arhitectura noptii, antologie în albaneză Kopi Kyçyku, 2008 (Albania)
  • Tragicul visător, antologie, Editura Ideea Europeană, 2013

Premii literare:

  • Premiul pentru poezie al Ministerului Culturii, 1993;
  • Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1996;
  • Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor şi al Editurii Vinea, 1997;
  • Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 1998;
  • Premiul pentru poezie „Ion Şiugariu”, 1999;
  • Premiul pentru roman al revistei Tomis şi al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, Sculptorul, 2001;
  • Premiul pentru poezie al revistei Antares, 2003;
  • Premiul pentru roman al revistei Convorbiri literare, Noaptea străinului, 2004;
  • Premiul „Autorul anului”, decernat de Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România, 2007;
  • Premiul pentru roman al revistei Poesis, Casa din întuneric, 2008;
  • Premiul „Opera Omnia pentru poezie”, Festivalului româno-canadian „Roland Gasparic”, 2009
Referinţe critice

(On line): De ce îşi pune omul întrebări, în Contrafort, septembrie-octombrie 2009; Arătania, Daniel Cristea-Enache, în România literară, nr. 3, 2009; Horia Gârbea, Casa din întuneric, în Luceafărul de dimineaţă, 29 aprilie 2009; Dan C. Mihăilescu, Omul care aduce cartea; Raluca Lazarovici, Aura Christi. O poetică a abundenţei austere, în Oglindanet, 27 ianuarie 2010; Lucia Dărămuș în dialog cu Aura Christi: „Când zei văd că umanitatea lunecă, lunecă, ne trimit câte un mesager”, august 2010

Bibliografie

În volume (selectiv): Sorin Alexandrescu, în Une anthologie de la poésie moldave, ediţie bilingvă, versiune franceză de Odile Serre şi Alain Paruit, versiune engleză de Cornelia Golna, Editura L’Esprit des Péninsules, Paris, 1996; Nicolae Ţone, în Aura Christi, Nu mă atinge, Ed. a II-a, Editura Vinea, 1999; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Editura Pontica, 2000; Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii ‘80-’90. Dicţionar bio-bibliografi c, Editura Paralela 45, 2001; Henri Zalis, O istorie condensată a literaturii române (1880-2000), Editura Bibliotheca, 2005; Dicţionarul general al literaturii române, Editura Univers Enciclopedic, 2006; Aurel Sasu, Dicţionarul biografi c al literaturii române, Editura Paralela 45, 2006; Ion Ianoşi, Marile jocuri, postfaţă, Editura Ideea Europeană, 2007; Irina Petraş, Marile jocuri, postfaţă, Editura Ideea Europeană, 2007; Irina Petraş, Cărţi de ieri şi de azi, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007; Irina Petraş, Literatura română contemporană. O panoramă, Ed. Ideea Europeană, 2008; Ion Rotaru, O istorie a literaturii române de la origini până în prezent, Editura Tempus, 2009

În periodice (selectiv): Cezar Ivănescu, Epica magna, în Lanterna magică, nr. 15-16, 1-31, august, 1993; Eugen Istodor, Metaforele toamnei, în România Literară, nr. 37, 1993; Eugen Lungu, Jocul cu cele două umbre, în Basarabia, nr.7-8, 1994; Pavel Şuşară, Premiul pentru debut editorial, în 22, nr. 8 (211), februarie 1994; Vasile Gârneţ, Sub zodia mărturisirii, în Contrafort, decembrie, 1995; Ionel Necula, Aura Christi sau fl agelările Sinelui, în Observator, nr. 170, februarie, 1996; Gheorghe Grigurcu, Demonului, cu recunoştinţă, în România

Literară, nr. 20, 22-28 mai, Anul XXIX, 1996; Ioan Es. Pop, Aura poemului, în Cartea, ianuarie 1996; Octavian Soviany, Ieşirea din feminitate, în Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 37, 1996; Mircea Stepan, Adevărul poesiei, în Arca, nr. 4-5-6, 1996; Cristina Cîrstea, Aura Christi – utopia cutremurată, în Convorbiri literare, mai 1997; Lucian Vasiliu, Aura Aurei, în Convorbiri literare, nr. 1, ianuarie 1998; Gina Modoranu, Nu mă atinge…, în Convorbiri literare, nr. 7, 1998; Gellu Dorian, Pe acelaşi raft, în Convorbiri literare, nr. 10, 1999; Eugen Evu, Aura Christi – Ultimul zid, poezia trăită ca timp, în Provincia corvina, nr. 10, 1999; Nicolae Balotă, Un destin Literar, în Flacăra, nr. 7, 2000; Alexandru Pintescu, Aura Christi sau utopia negativă, în Poezia, nr. 4, 2000; Irina Petraş, Aura Christi: Aş vrea să mă descriu cum mi-aş descrie mâna privită îndelung”, în Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 9, 2 martie, Anul X, 2000; Tatiana Rădulescu, Labirintul exilului, în Viaţa Românească, nr. 11, 2001; Traian T. Coşovei, Vulturi de noapte sau o nouă dimineaţă a romanului, în Contemporanul, nr.1-2, 2002; Irina Petraş, Fata de hârtie, în Apostrof, nr. 2, 2005; Henri Zalis, în Posedaţi de originalitate, Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 2, 2005; Nicoleta Sălcudeanu, Unde începe străinătatea, în Vatra, nr. 5-6, 2005; Irina Airinei, Interviul în oglindă, în Oglinda literară, nr. 63, martie 2007; Mihail Gălăţanu, Oglinda cărţilor, în Flacăra, nr. 10, 2008; Florina Man, Templul zeiţelor cu o singură sprânceană, în Steaua, iunie, 2008; Marian Criş, Măsură pentru măsură cu Aura Christi, în Azi, nr. 4735, 5 septembrie 2008; Adriana Iliescu, în Nord literar, nr. 3 (70), martie, Anul VII, 2009; Ion Simuţ, Ascensiunea unei edituri, în România literară, nr. 2, 18 ianuarie 2008; Zoltan Terner, Forţa neobişnuită a Aurei Christi, în Oglinda literară, Anul VII, iulie, august, nr. 91, 92, 2009; Geo Secară, „Dumnezeu iubeşte poveştile” şi „vorbeşte nestingherit”, în Axis libri, Nr. 5, decembrie, Anul II, 2009; Daniel Cristea-Enache, Top Cultura, în Cultura, 6 ianuarie, 2009; Daniel Cristea Enache, Arătania, în România literară, nr. 3, 2009; Rodica Grigore, Întâmplări de duminică, în Dacia literară, nr. 86/5, 2009; Irina Ciobotaru, Proza ca recuperare a aripilor, în Saeculum, Anul VIII, nr. 5-6 (57-58), 2009; Ovidiu Morar, O carte a iluminării, în Saeculum, Anul VIII, nr. 5-6 (57-58), 2009; Mara Magda Maftei, Moartea ca un început, în Saeculum, Anul VIII, nr. 5-6 (57-58), 2009; Ştefan Borbély, Un roman de formare, în Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 7, 2009; Ironim Muntean, „Omul românesc” între Eros şi Thanatos. Note pe marginea romanului Casa din întuneric, în Discobolul, Anul XII, nr. 136-137-138, aprilie, mai, iunie, 2009; Paul Aretzu, Un roman al iniţierii, în Convorbiri literare, Anul CXLIII, nr. 10 (166), 2009; Bogdan Mihai Dascălu, Vârsta lui nici-încolo-nici-încoace, în Poesis, august, nr. 221-222-223, 2009; Geo Vasile, Lanţul viu, în Hyperion, Anul 27, nr. 7-8-9 (183-184-185), 2009; Horia Gârbea, Un roman psihologic, în Săptămâna financiară, 14 august 2009; Nicolae Breban, Vingt ans après, în Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 10 (681), octombrie, 2009; Raluca Lazarovici, Aura Christi. O poetică a abundenţei austere, în Oglindanet, 27 ianuarie 2010; Marian Victor Buciu, Romanul viu, viul în roman, în Ramuri, nr. 1, 2010; Florin Oprescu, Sublima lecţie despre cub, în Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 3, 2010; Ștefania Mincu, Aura Christi, Grădini austere, Sfera frigului, în Paradigma, nr. 3-4, 2011; Nicolae Breban, Splendidul travaliu al adorației, în Cultura, 21 iulie 2011; Marian Victor Buciu, Posibila carte a vieții, în Cultura, 16 februarie 2012; Maria-Ana Tupan, Moarte și transfigurare, în Contemporanul, nr. 2, februarie 2012; Constantin Cubleșan, O mistică de halou dostoievskian, în Contemporanul, An.XXII, Nr. 3 (720), martie 2012; Constantina Raveca Buleu, Nevoia de Nietzsche, în Contemporanul, nr. 4, aprilie, 2012; Irina Petraș, „Golul de-plinal frigului, în România literară, nr. 24, 2012; Theodor Codreanu, „Polen eretic”, poezia, în Cultura, 16 august 2012; Livia Cotorcea, „Ciopliți din coasta unei blândeți uriașe”, în Convorbiri literare, nr. 10 (202), octombrie, 2012; Nicolae Breban, Atracția adâncurilor, în România literară, nr. 46, noiembrie 2012; Irina Ciobotaru, Aura Christi și patosul dătător de viaţă, în Contemporanul, nr. 12, decembrie 2012

 

Legături externe:

http://www.ideeaeuropeana.ro/aura-christi-a-1.html

http://revistacultura.ro/nou/tag/aura-christi/

http://www.universulromanesc.net/index.php/cultur/literatur/87-poezie-poeta-lirism

http://www.romlit.ro/golul_de-plin_al_frigului

http://www.amazon.com/GEFL%C3%9CSTER-Gedichte-Gegenwartslyrik-Edition-ebook/dp/B0066DL5WC

http://www.alternativaonline.ca/odds%20and%20ends0401.HTML

http://www.diversity.org.mk/index.php?option=com_content&view=article&id=102%3Achristi-aura&catid=5%3Aauthors&Itemid=24&lang=en

http://www.bookfinder.com/author/aura-christi/

http://www.amazon.com/GEFL%C3%9CSTER-Gedichte-Gegenwartslyrik-Edition-ebook/dp/B0066DL5WC

● http://www.romlit.ro/aura_christi

● http://www.observatorcultural.ro/ESEU.-Aura-CHRISTI-Labirintul-exilului*articleID_2119-articles_details.html

● http://revistacultura.ro/nou/tag/aura-christi/

● http://www.youtube.com/watch?v=82bigsTkv5A

 

Interviuri:

http://www.sroscas.ro/site/2010/08/09/aura-christi-%E2%80%9Ecand-zeii-vad-ca-umanitatea-luneca-luneca-luneca-ne-trimit-cate-un-mesager%E2%80%A6%E2%80%9D/

● http://www.centrul-cultural- pitesti.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=358:interviu&catid=81:cafeneaua-literara-decembrie-2006&Itemid=113

● http://revistacultura.ro/nou/2013/01/nu-suntem-decat-visul-altcuiva/

Dosar critic (selectiv)

♦ „Poezia Aurei Christi se impune în conştiinţa lectorului român de pretutindeni prin câteva virtuţi evidente chiar de la un prim contact cu textul poetic. Astfel, tânăra poetă din Basarabia impresionează mai întâi prin puritatea şi fluenţa limbii poetice. Lirismul discret, surdinizat, întru totul feminin, este rostit într-o incantaţie verbală rafinată, autonomizând fiecare poem şi preschimbându-l parcă într-un descântec magic, tămăduitor. Tonul egal al rostirii este servit de o desăvârşită tehnică a versificaţiei care variază cu supleţe de la poem la poem: versul clasic, sugestiv, de sorginte simbolistă, alunecă pe nesimţite spre versul alb, unitatea stilistică şi sunetul propriu al poeziei închegându-se continuu dintr-un murmur muzical bine articulat. Colocvială, fără stridenţte de nici un fel, poezia Aurei Christi atinge corzile grave ale meditaţiei profunde, instrumentând imnic şi memorabil angoasa existenţială, care impulsionează fiecare poem.” (Cezar Ivănescu, Epica magna, în Lanterna magică, nr. 15-16, 1-31, august, 1993)

„Aura Christi atacă temele grave şi eterne ale poeziei frontal (…). Dincolo de timp şi de mode, jucându-şi şi trăindu-şi cu fervoare viaţa şi poemele împotriva sa, Aura Christi, oricând atacabilă pentru că e mereu redutabilă, poate fi unul dintre supravieţuitorii-martor ai unei lumi în continuă degradare.” (Ioan Es. Pop, Aura poemului, în Cartea, ianuarie 1996)

„Aura Christi este poetă, romancieră şi eseistă de o remarcată originalitate, afirmată în ultimele două decenii postcomuniste. Ea cultivă o poetică eclectică, resuscitând clasicismul, manierismul, barocul, romantismul şi cantonând în modernism, fără exclusivismele actualităţii. Ignorând retorica unei poezii postmoderniste intolerante, metonimice – balizându-se în criteriul retoricului, un trop ajunge, iată, să impună un model poetic – Aura Christi continuă să ofere un ospăţ metaforic. Psalmul coexistă cu viziunea aspră, expresionistă. Universul şi limbajul au torsiuni tragice, în naraţiuni poematice deopotrivă fruste şi fabuloase, cvasi-mitice. Moartea e o prezenţă familiară, ca privirea şi olfacţia înseşi. Mitul e prezent ca joc automodelator.” (Marian Victor Buciu, Fragment dintr-o recomandare)

„Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgând abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, să nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii.” (Nicolae Balotă, Un destin Literar, în Flacăra, nr. 7, 2000)

Dostoievski – Nietzsche este un eseu care, alături de altele, nu prea multe, de la noi sau de aiurea, ne leagă de acel trecut imperial al Europei, de acel «regat al spiritului», pe care îl invocă Faust. Şi autorul său, romanticul în haină clasică, prinţ între prinţii vremii sale, care a profetizat pentru întâia oară unitatea culturală a Europei.” (Nicolae Breban, Atracția adâncurilor, în România literară, nr. 46, noiembrie 2012)

„Mulţi dintre exegeţii Aurei Christi au subliniat «fulminanta ascensiune» a poetei. Penetrantă, Aura Christi a avut şansa de a fi fost văzută în mediile bucureştene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau şi în tenacitatea autoconstrucţiei, promovând – programatic – «ruptura».” (Adrian Dinu Rachieru)

„Aura Christi este cea care posedă cel mai profund sensul tragicului. Discursul său liric, de o forţă verbală şi imaginativă excepţionale, nu evită pathosul, mai puţin în textele alese aici, făcând astfel o excepţie de la regula generală remarcată de generaţia optzeci. Exilul individului şi cel al spiritului se suprapun: «Eu vin din siberiada înfrângerilor, din satania necunoscutului/ (…) Eu vin din străinătatea exilului meu,/ din sălbăticia scrâşnită a conştiinţei de sine»”. (Locul intangibil) (Sorin Alexandrescu, în Une anthologie de la poésie moldave, ediţie bilingvă, versiune franceză de Odile Serre şi Alain Paruit, versiune engleză de Cornelia Golna, Editura L’Esprit des Péninsules, Paris, 1996)

♦ „Descinzând din Basarabia natală, dintr-o familie în care bilingvismul a reprezentat o tradiţie fecundă în măsură să permită puternicilor efluvii ale literaturii ruse să modeleze subconştientul, Aura Christi şi-a asumat exilul ca pe o şansă regală sub care păşesc cei aleşi: «Eu vin din străinătatea exilului meu/ din sălbăticia scrâşnită a conştiinţei de sine».” (Tatiana Rădulescu, Labirintul exilului, în Viaţa Românească, nr. 11, 2001)

Elegiile Aurei Christi, orgolioase în titanismul lor, sondând identitatea divinităţii, a poetului, a fiinţei în raport cu sinele,  nu se despart definitiv de o participare subiectivă, chiar dacă este vorba despre una care angajează un subiect anistoric. […] Cel mai adesea, însă, această participare subiectivă este înălţată pe soclul unei incandescenţe a ideii. Poemele acestea despre Dumnezeu, moarte şi poezie se însumează toate sub semnul participării cumva instinctive la misterul în sine al existenţei, al situării în durere. În totul, o poezie imnică, solară, solemnă, aspră în articulaţiile ei sintactice, refuzând parcă deliberat ritmurile facile, articulată pe edificiile devoţiunii şi ale crezului slujit cu fervoare, aproape cu fanatism. În toată poezia aceasta a Aurei Christi, singulară în problematica şi în articulaţiile ei, în care eul se raportează la un didacticism înalt, atitudinile se materializează într-un titanism în care lauda divinităţii şi risipirea sinelui constituie feţele aceluiaşi discurs. Este motivul pentru care afirmaţiile, în severitatea lor, par uneori brutale, de o brutalitate care relevă situarea întregii lirici sub semnul poeziei de concepţie (…).

În totul, o poezie al cărei lirism este tăiat deliberat cu dalta în stâncă, lirism interogativ-imnic, al unei angajări eroice a fiinţei care metamorfozează orice absenţă în prezenţă şi orice nostalgie în jubilaţie.” (Mircea A. Diaconu, Condiția poeziei față în față cu realitatea ei, postfață la antologia Cartea ademenirii, Editura Cartea Românească, 2003)

♦ „A scrie căderea apocaliptică nu e uşor. E un merit al Aurei Christi (vezi Martorul şi scribul) faptul de a găsi singura soluţie la această cădere fatală, dată din pornire: cel care o scrie o şi «opreşte», «incitând rigoarea/ celui din urmă frig». Doar un fel de zeu al poeziei, o divinitate descoperită cu greu, conştientă de destrămarea mitului, poate să impună din nou mitul: instituirea «mai viului» este cu putinţă doar datorită morţii. Învierea nu e posibilă decât datorită ei. Sensul celei mai mari dintre taine se dezleagă, astfel, paradoxal, prin răsturnarea negativităţii generale a sensului. Nu e nevoie să analizăm totul. Sunt, însă, şi aici destule descoperiri în plan poetic (…). Descoperirea făcută de poetă este că realul însuşi are origine poetică (nu reală!), prin căderea în «emisfera cealaltă», de parcă Dante însuşi ar fi acum reeditat în altă semantică: «Ah, calul e fiu al pegaşilor, dintotdeauna». (Numele lucrurilor) Fiinţele existente îşi au obârşia în himere, iar realitatea ia fiinţă din metaforă. (…) Altă «descoperire» poetică: întreg mitul temporal al omenirii poate fi ranversat: «Să împingem antichitatea/ în faţa noastră, în viitor, departe/ Să ne imaginăm că totul nu e decât un joc./ Da, nimic mai mult decât un joc sau un mit». Iată, deci, cum se poate recupera mitul într-o epocă în care toată lumea postmodernă a visat la demitizare şi dez-iluzionare pentru a se apropia de realul ca atare.” (Ștefania Mincu, Aura Christi, Grădini austere, Sfera frigului, în Paradigma, nr. 3-4, 2011)

♦ „Aura Christi posedă numeroase virtuţi. Forţa compoziţiei pe multe planuri. Impactul personal între lecturi bogate şi o viguroasă inventivitate. Mijloace suple de caracterizare. O stilistică adaptată nevoilor expresive.” (Ion Ianoși, Rostirea, masca, viul, postfață la romanul Marile jocuri, Editura Ideea Europeană, 2006)

♦ „Corpul romanesc conţine originalitate şi – cel mai mare câştig – un timbru numai al său. E inclasificabil, în termenii triadei manolesciene doric-ionic-corintic. Dar, spre deosebire de alte scrieri tinere, îi face să zvâcnească pe toţi trei.” (Nicoleta Sălcudeanu, Unde începe străinătatea, în Vatra, nr. 5-6, 2005)

♦ „Un destin literar cert. Un destin pe care Aura Christi şi-l asumă. Mai mult, ea şi-l construieşte cu orice sacrificiu.” (Nicolae Balotă, Un destin Literar, în Flacăra, nr. 7, 2000)

Vulturi de noapte este, şi prin cel de al treilea şi penultim volum al său, un bildungsroman ambiţios, cu mari secvenţe excelente despre complicata relaţie maestru-discipol; despre nevoia de autonomie la fel de acută ca aceea de apartenenţă – tânărul fiind hărţuit deopotrivă de chemări tulburi ale fiinţei sale neterminate şi de nevoia de a păşi pe urme sigure; despre artă ca modus vivendi, despre auroral şi crepuscular, despre muritudine şi cuvintele ei, despre legăturile de sânge şi de gând, mereu imponderabile. Pe fundalul unei intrigi strânse, palpitante, pe care cititorul o va putea descoperi cu încântarea iubitorului de poveşti, marile jocuri ale Aurei Christi sunt, încă o dată, copleşitoare.”  (Irina Petras, Exerciții de descriere, postfață la Marile jocuri, Editura Ideea Europeană, 2006)

♦ „Deşi scrie romane polifonice, Christi nu exclude poveştile spectaculoase cu intrigă tensionată, suspans, istorisite când din perspectiva naratorului protagonist, când din a personajului reflector. Romanciera excelează în portretistică, personajele sale, variate, sunt caracterizate prin mijloace suple, rafinate. Descrierile imprimă peisajului note poematice (…). Prin evocare şi ample rememorări afective autoarea coboară pe celălalt versant, sondând umanul în intimitatea lui. Registrul stilistic de maximă expresivitate absoarbe toate resursele limbii şi ale genurilor literare, epicul, liricul, dramaticul, epistolarul (…). O prozatoare modernă, perfecţionistă, pendulând între senin şi tragic, între grav şi ludic, între apolinic şi dionisiac.” (Ironim Muntean, „Omul românesc” între Eros şi Thanatos. Note pe marginea romanului Casa din întuneric, în Discobolul, Anul XII, nr. 136-137-138, aprilie, mai, iunie, 2009)

♦ „Dintr-un presupus outsider al generatiei 90, Aura Christi ajunge o figura pregnanta a congenerilor ei, recupereaza teren (literar) printr-o maturizare cu totul spectaculoasa.” (Mihail Galatanu, Flacara, martie 2008).

„Romanul Aurei Christi, Casa din întuneric, nu este neaparat un roman de dragoste, cel puţin nu în accepţiunea curentă a unui asemenea tip de… poveste. Este mult mai mult. În el autoarea vorbeştre despre cădere şi decădere morală, despre purificare şi exorcizare, despre dobândirea identităţii şi demnităţii omului de azi. E un roman al descopririi vieţii lăuntrice pure a individului, dincolo de toate capcanele derizoriului din  societatea maculată  moral în care trăim astăzi.” (Constantin Cubleșan, O mistică de halou dostoievskian, în Contemporanul, An.XXII, Nr. 3 (720), martie 2012)

♦ „Viaţa cotidiană este transferată în interioritate, iar tensiunile generatoare de suspans sunt direcţionate către aceeaşi nevoie urgentă de a deveni. Eroii Aurei Christi sunt făpturi aflate între lumi, între vârste, între maluri.” (Irina Ciobotaru, Irina Ciobotaru, Proza ca recuperare a aripilor, în Saeculum, Anul VIII, nr. 5-6 (57-58), 2009)

♦ „Intenţia vădită a autoarei este aceea de a explora personajele până în adâncul firii lor, astfel încât nu acţiunea să stea în prim-plan, ci caracterele.” (Bogdan Mihai Dascălu, Bogdan Mihai Dascălu, Vârsta lui nici-încolo-nici-încoace, în Poesis, august, nr. 221-222-223, 2009)

♦ „Un text elaborat de catre un carturar, cu lecturi din Schopenhauer, Nietzsche, Jung sau Dostoievski facute in profunzime, temeinic. In consecinta, e un roman in care simbolurile apar la tot pasul, incifrate in text, in tehnica unui modernism hermeneutic care nu poate fi scos din ecuatie (…). Strict tehnic, ne aflam in fata unui Bildungsroman construit pe un scenariu clasic, de initiere: tanarul Matei (toate numele sunt luate din Biblie…) interiorizeaza sfasietor, dramatic moartea prematura a tatalui sau, David, pierdut intr-un accident de masina pe Valea Oltului, se afla in conflict deschis cu mama sa, Riri, femeie pragmatica, dar intrata in faza unui deficit de caldura umana, mascata prin nervozitate, si isi fixeaza intreaga afectiune pe fiinta compensativa a bunicului, Grig, mort si el spre sfarsitul romanului, si pe aceea a profesorului universitar Semion Ruda, stilat, elevat, aristorcatic, un concitadin de ocazie si «tata-surogat», caruia, in cele din urma, protagonistul romanului ii datoreaza relansarea intelectuala – viitor student in filosofie – si formarea literara, ca romancier, talentul compensativ al scrisului descoperindu-si-l oarecum fara premeditare sau indemnuri din afara, ca pe o efervescenta interna a propriei sale fiinte.” (Ştefan Borbély, Un roman de formare, în Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 7, 2009)

♦ „Poate aici este imensul merit al Cercului… M-a supus unui exerciţiu deloc facil de a formula motive pentru care merită să trăieşti. Şi nu în faţa unui om care urăşte viaţa, năuc, sau e dezgustat de ceea ce i se pare a fi viaţa. Ci în faţa acestei fete-femei, Diana, care caută profund sensul, care iubeşte florile, apa, arta. Atât de plină de viaţă e creatura aceasta a ta, încât preaplinul acesta o consumă şi o aruncă în moarte. Diana arată că nu e simplu să trăieşti la altitudinea aceea uriaşă a foamei de viaţă, a puterii uriaşe de a trăi. Setea ei de viaţă şi frumuseţe şi linişte o expune, o face fragilă… Naufragiul ei e produs de apele grele şi urâte ale unei lumi neatente, nepăsătoare până la agresiune fizică… O lume de fiare, în care nimeni nu oferă protecţie puilor. O lume hulpavă, în care fluturii şi puii de căprioare sunt răpuşi, înghiţiţi, ca şi când… Poate pentru asta s-au născut… Poate Dumnezeu îi cheamă la el… Sau poate nu! Poate o imensă responsabilitate ar trebui luată pe umerii mei şi nu numai ai mei! Poate că oamenii frumoşi, ca Diana, au o forţă nebănuită în fragilitatea lor. Poate că nimic nu se poate face pentru adolescenţii care aleg moartea… Poate nimic nu se poate face împotriva morţii…” (Irina Ciobotaru, Fragment dintr-o scrisoare)

♦ „O mistică de halou dostoievskian domină obsedant destinele eroilor din romanul Aurei Christi, Cercul sălbatic (…) E, în felul său, un roman al cuplurilor ce se fac şi se desfac, se menţin cât şi cum se menţin, în virtutea unor automatisme în care iubirea este căutată, mimată, trădată, ea rămânând mereu o iluzie sau o speranţă virtuală, între viaţă şi moarte. Se vrobeşte mult despre moarte în acest roman. Existenţa însăşi e parcursă sub semnul acesteia.” (Constantin Cubleșan, în vol. Lecturi confortabile, Editura EuroPress Group, 2012)