Banchetul de litere, dialoguri cu Ana Blandiana, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Ion Ianoşi, Gabriela Melinescu, Irina Petraş, Dumitru Radu Popa, Alex Ştefănescu, Ion Vianu.

Citite cu ochi rece-cobitor, unele dialoguri, şi astăzi, sunt fierbinţi, extrem de vii, altele însă – inevitabil – scrise fiind, şi rămânând la fel de vii, sugestive şi memorabile, păcătuiesc prin lipsa mea de replică. Multe dialoguri conţin întrebări care revin şi revin, iar răspunsurile, practic la aceeaşi întrebare – uşor reformulată uneori –, sunt fascinant de diferite. Pentru că fiecare personaj este fascinant. Repet, fascinant. Meritul, de bună seamă, nu e – nici pe departe! – al meu. Sunt un scriitor căruia îi place meseria lui şi care îşi face datoria. Nimic mai mult. De altfel şi această carte am construit-o din plăcere. Şi din dragoste. Şi din complicitate. N-am schimbat nimic. Chiar dacă fusesem tentată de câteva ori să rescriu câteva întrebări şi comentarii de-ale mele. Le-am lăsat intacte, inclusiv pe cele naiv-incisiv-candide. Pentru că sunt certificatul trecerii printr-o vârstă de care sper să nu mă despart niciodată. Mă gândesc acuma, la finele unei aventuri scriptice care a durat mai bine de un deceniu, că aceste (şi alte) limite, încet-încet, vor trece în umbră, iar în luminile istoriei de litere, inclusiv, a celor circa cincisprezece ani postrevoluţionari, va rămâne, firesc – departe de zgomotele adesea vane, uneori ineficiente, însă necesare, ale politicienilor, ale falselor modele –, cartea, autorul – „contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu”, cum spunea, într-un vers ce poartă semnele unei alte epoci culturale, Blaga. Restul… tot literatură este. Adică tot un banchet al literelor.