Centenarul Încoronării · Ediție specială

· „Centenarul Încoronării” · Ediție specială
Ediție specială, gândită, alcătuită de Aura Christi
Ediție publicată sub Auspiciile Familiei Regale a României
Supliment al revistei „Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 11/ 2022

Descriere

· „Centenarul Încoronării” · Ediție specială
Ediție specială, gândită, alcătuită de Aura Christi
Ediție publicată sub Auspiciile Familiei Regale a României
Supliment al revistei „Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 11/ 2022

Din sumarul acestei ediții-eveniment, devenită între timp o ediție rară: Aura Christi • „Prin puterea destinului”. În loc de argument, Ioan Aurel Pop • Temeiuri ale monarhiei constituţionale la români şi semnificaţia Încoronării din 1922, de la Alba Iulia, Răzvan Theodorescu • Capitala Unirii devenea şi capitala Încoronării, Georgeta Filitti • Încoronarea, consacrare a României Mari, Dumitru Preda • Încoronarea suveranilor României Unite, Narcis-Dorin Ion • Oaspeţi de seamă ai serbărilor Încoronării, Nicolae Noica • Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia, Ion Giurcă • Armata şi Serbările Încoronării, Mircea Alexandru Hortopan • Ceremoniile Încoronării la Alba Iulia, Corespondenţă din Ţara Sfântă. Teşu solomovici • „Ultima Romantică” în anul încoronării, O carte eveniment. Regina Maria a României • Ţara pe care o iubesc

„Încoronarea regilor Ferdinand şi Maria, în catedrala clădită special cu acest scop, este ultimul act fundamental întregitor al Marii Uniri. Fără încoronare, Marea Unire rămânea neîmplinită. Aşa, prin organizarea impecabilă a actului, voinţa de unire a poporului român era consfinţită deplin, în faţa ţării, a lumii şi a lui Dumnezeu. Volumul de faţă, coordonat de un excelent specialist – profesorul dr. Narcis-Dorin Ion – vine să lămurească în detaliu sensul actului Încoronării Regale de la Alba Iulia din 1922, să aducă noi detalii în lumina noilor cercetări şi să evidenţieze semnificaţii pline de miez, rămase uitate. Imaginile însoţitoare, unele complet inedite, nu au nevoie de nicio prezentare, pentru că vorbesc de la sine despre măreţia unui episod fundamental din istoria contemporană a României.

Fireşte, ca oriunde şi ca oricând în istorie, nici în timpurile de glorie ale monarhiei în general şi nici în secolul monarhiei constituţionale (1866‑1947) nu s‑a putut înregistra la români o perpetuă epocă de prosperitate. Mitul „vârstei de aur” rămâne ceea îi spune numele, adică un mit. Am avut, ca toate popoarele, suişuri şi coborâşuri, am avut victorii şi eşecuri, regimuri democratice şi totalitare, revirimente şi crize şi, cel mai adesea, perioade obişnuite, în care viaţa cotidiană a mers înainte, cu bunele şi cu relele sale. Monarhia constituţională, inaugurată la 1866, odată cu înscăunarea principelui Carol de Hohenzollern‑Sigmaringen, a adus României stabilitate şi echilibru, creând – prin efortul elitei politice şi intelectuale şi prin antrenarea în acest efort a naţiunii – auspiciile sincronizării noastre cu Europa Occidentală, adică aşezarea noastră în acel circuit de valori verificate, care au asigurat lumii europene prosperitatea, eficienţa şi preluarea sa ca model mondial de succes. Elogiul cumpătat al monarhiei, al regalităţii şi al dinastiei la români se înscrie periodic în ordinea firească a lucrurilor, în necesitatea reamintirii faptelor mari, spre a oferi tinerilor energia necesară edificării viitorului.”

Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 11/ 2022,
ediţia specială – Centenarul Încoronării (1922‑2022)

Informații suplimentare

Anul apariției

2022

Categorie
Editura

Recenzii

Nu există încă recenzii.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *