Mircea Braga
A considera un text drept „carte a iluminărilor mele” și a așeza ca titlu al primei părți a volumului sintagma Povestea subteranei ne plasează sub semnul aproape imposibil al drumului către Sine, al cuprinderii, al denudării și al efortului de a înțelege un obiect al cărui adevăr se va afla întotdeauna în proximitatea peșterii lui Platon. E un demers perpetuat, dar niciodată epuizat și aproape exclus din plasma comunicării, care – în situația „romanului” Aurei Christi – nu are corespondențe, nu se apropie de experiența budhistă, nici de prerogativele ocultismului de New Age, ci ne aduce în vecinătatea îndemnului de pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi, preluat apoi, ca soluție între a fi și a părea, de către Socrate: „Cunoaște-te pe tine însuți!”
Poți întâlni, pe acest drum, și acel daimonion care a străjuit gândirea aceluiași înțelept atenian ca altă față a „subteranelor” ființei, acolo unde lumina se îngemănează cu întunericul, stare poetizată” de Goethe, dar prăbușită în tragic de Dostoievski. E o coborâre spre înțelegere prin cuprindere și, implicit, prin atingerea nelimitatului.
Din Geniul inimii. Cartea iluminărilor mele, roman în versuri, Editura Contemporanul, 2017

Héctor Briosos (Spania)
Aura se arată nu doar existenţialistă, ci, în multe poeme, devine mistică, spirituală: În miez de apocalipsă, sfântul abis, un glas ca de profet.
Ca o bună existenţialistă, pe ici, pe colo, îl interpelează pe Dumnezeu care pare a fi unul singur cu mai multe nume: Christos, îngerul meu, Cineva, marele nimeni, marele absent… Propriul său alias îl încarnează, în felul ei, pe Creator, în persoana fiului lui.
Însă nu există poezie adevărată fără formă. În acest câmp, cititorii spanioli, şi poate nu doar ei, ar fi surprinşi de cuvintele amalgamate, într-un aranjament de idei şi sfere diferite: locuinţă-mormânt, strigăt-lacăt, ierbi năuce…
Aura jonglează abil cu imaginile fulgurante, tranziţii imposibile între ea şi lume, într-un fel de expresionism care uneşte două planuri, cel intim şi cel exterior. Atunci, peisajul animat irumpe în tabloul poetic: „Prin geam dă buzna o uriaşă amiază.” Acestea ar fi tonul şi fondul, aura poemelor scrise de Christi, care ne vorbesc despre un peisaj dezolat şi dezolant, deşi viu. Unul dintre titluri pare să rezume just această climă poetică ambivalentă: Din infern, cu dragoste.
Avem în faţă o artistă bogată în imaginaţie, liberă şi stăpână pe propria-i artă, o surprinzătoare mistică modernă pe care o salut din Madrid.
Din Adevărul, Târgul de carte de la Retiro.
Aura Christi, văzută din Spania, 7 iunie, 2018;
traducere din limba spaniolă de Dana Oprica

Adam J. Sorkin (SUA)
Poezia Aurei Christi explorează „subterana dinlăuntru” într-o atmosferă plină de mister, emoție și cuvinte, precum „pictează fulgere la asfințit”. Pentru Christi, „inima știe totul”, iar „magia”  oetului, „în lumina vie, înceată”, te poartă „pe aripa ei mare, străvezie” spre locul, în care „rămâi ochi în ochi cu Dumnezeu”. O poezie de mare forță lirică și imaginație debordantă.
Din Orbita del Dio ꞏ Orbita zeului, Ediție bilingvă româno-italiană, traducere în italiană de  Ștefan Damian și Francesco Corsi, Editura Aracne, Roma, 2018 (Italia)

Petru Iamandi
Marea literatură se naște din pornirea de a explora necunoscutul dincolo de limitele lui perceptibile, de a-și apropia cât mai mult acea realitate supremă nesusținută de conceptele raționale, de investigația empirică. Unii poeți, precum Aura Christi, au un nume pentru această Realitate misterioasă – „Dumnezeu”, pe care o reconstruiesc după cum le dictează intuiția și imaginația, oferind propria versiune despre divinitate.
Zeu înainte de a fi Dumnezeu, pentru Aura Christi Dumnezeu este confesorul, căruia i se destăinuie fără nicio reținere, împărtășindu-i spaimele, disperarea și speranțele, cerându-i sfatul. Dumnezeu pare să-i răspundă și din acest dialog se naște o poezie capabilă să înfrunte inteligența
secolului XXI, tot mai pragmatică, tot mai sceptică și mai săracă din punct de vedere cultural.
Din Orbita del Dio ꞏ Orbita zeului,
Ediție bilingvă româno-italiană, traducere în italiană de Ștefan Damian și Francesco Corsi,
Editura Aracne, Roma, 2018 (Italia)