Zăpada mieilor · Vol. IV

Zăpada mieilor · Vol. IV
Tetralogia Vulturi de noapte
Colecție Roman Ficțiune
Editura EuroPress Group, București, 2007

Descriere

Întregul corpus romanesc este împânzit de istorii minate de imprevizibil, având un caracter fantastic şi real deopotrivă, sinucideri, drame, situaţii insolubile, întorsături care ies din orice calcule, destine date peste cap. Aura Christi propune proiecte epice de anvergură, în care abordează motive ca, bunăoară, relaţia maestru ucenic, viaţamoartea, iubirea, sacrificiul – teme majore ale literaturii, urmărite pe un fundal dostoievskian, întunecat și, totodată, luminos.

Informații suplimentare

Anul apariției

2007

Categorie
Editura
ISBN 978-973-1727-08-0

Recenzii

Nu există încă recenzii.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Referințe critice

• „Deşi scrie romane polifonice, Christi nu exclude poveştile spectaculoase cu intrigă tensionată, suspans, istorisite când din perspectiva naratorului protagonist, când din a personajului reflector. Romanciera excelează în portretistică, personajele sale, variate, sunt caracterizate prin mijloace suple, rafinate. Descrierile imprimă peisajului note poematice (…). Prin evocare şi ample rememorări afective autoarea coboară pe celălalt versant, sondând umanul în intimitatea lui. Registrul stilistic de maximă expresivitate absoarbe toate resursele limbii şi ale genurilor literare, epicul, liricul, dramaticul, epistolarul (…). O prozatoare modernă, perfecţionistă, pendulând între senin şi tragic, între grav şi ludic, între apolinic şi dionisiac.” / Ironim Muntean

• „Dintr-un presupus outsider al generației 90, Aura Christi ajunge o figură pregnantă a congenerilor ei, recuperează teren (literar) printr-o maturizare cu totul spectaculoasă.” / Mihail Gălățanu, Flacăra, martie 2008

• „Aura Christi este poetă, romancieră şi eseistă de o remarcată originalitate, afirmată în ultimele două decenii postcomuniste. Ea cultivă o poetică eclectică, resuscitând clasicismul, manierismul, barocul, romantismul şi cantonând în modernism, fără exclusivismele actualităţii. Ignorând retorica unei poezii postmoderniste intolerante, metonimice – balizându-se în criteriul retoricului, un trop ajunge, iată, să impună un model poetic – Aura Christi continuă să ofere un ospăţ metaforic. Psalmul coexistă cu viziunea aspră, expresionistă. Universul şi limbajul au torsiuni tragice, în naraţiuni poematice deopotrivă fruste şi fabuloase, cvasi-mitice. Moartea e o prezenţă familiară, ca privirea şi olfacţia înseşi. Mitul e prezent ca joc automodelator.” / Marian Victor Buciu