Dedalicul constructor, Emilian Marcu, ce-şi propune să construiască, învălmăşit, o astfel de schelărie imensă, babilonică, se crede înzestrat cu cvadrupla artă de Mag, Demiurg, Chiromant, Alchimist.
Programul Sferei de aer se amplifică, el formulându-şi principiile unei arte, care este chiar arta creării unui Nou Univers, ca să reprezinte o simbioză a tuturor universurilor sub semnul unei Totalităţi Desăvârşite.
Recurge, în acest scop, la o neoromantică acţiune de supradimensionare: dezmărginire a spaţiilor, gigantizare a lucrurilor şi fiinţelor, lichidare a pragurilor, limitelor, obstacolelor, deschidere prin gesturi rituale a porţilor cerului, ţâşnire în înalturi a „izvorniţei” lumii, pătrundere a vederii în afundurile htonice, străbatere rapidă de întin-deri, „întemeieri” genetice în frunze, în fulgere, iniţieri ezoterice în minunile lumii, comunicări nemijlocite cu Dumnezeu, efuziuni de „sentimente magice”.