Aura Christi (n. 12 ianuarie 1967, Chișinău) este un poet, romancier și eseist român. Poemele sale au fost traduse și publicate în Germania, Franța, Belgia, Italia, Suedia, Federația Rusă, S.U.A, Bulgaria, Albania, Republica Chineză ș.a.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Aura Christi, poet, romancier, eseist, publicist și traducător român. S-a născut la Chișinău (Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este fiica lui Semion Potlog, ofițer în trupele de elită ale aviației, născut la 14 noiembrie 1933 în satul Zgărdești (Telenești). Tatăl vine dintr-o familie de profesori și intelectuali, originari din teritorii aparținătoare Monarhiei Austro-Ungare; este absolvent al Școlii Înalte de Aviație Militară din orașul Dvinsk. În urma unui dramatic accident, este nevoit să renunțe prematur la cariera de militar, devenind la 28 de ani invalid și fiind pensionat. Mama scriitoarei, Liuba Potlog, născută Karaman (24 mai 1945), provine dintr-o înstărită familie din Nordul Moldovei. După instaurarea puterii comuniste, familiile părinților au fost expropriate de autoritățile statului comunist. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chișinău (1984) și a Facultății de Jurnalism a Universității de Stat (1990).
Debut absolut – 23 octombrie 1983 în paginile ziarului Tineretul Moldovei, unde în anii de studenție devine redactor, apoi coordonator principal al secției de cultură. (1988-1991) Redactor șef al revistei Galaxia Gutenberg. (1991-1992) În 1993 redobândește cetățenia română și se stabilește la București.
Poemele sale au fost traduse și publicate în Germania, Franța, Belgia, Spania, Italia, Suedia, Israel, Federația Rusă, SUA, Bulgaria, Albania, Turcia, Țara Galilor, Macedonia, Republica Populară Chineză, Anglia ș.a. În romanele și eseurile sale descrie o serie de destine umane aflate sub teascul ocupației străine, motivul care revine mereu fiind numit de scriitoare acasă – în exil. Tema recurentă a cărților sale este exilul geografic și încercarea de a-și afla o patrie în poezie, „semnată tot cu… nume străin. În vreme ce primul e traumă iremediabilă, poezia, chiar scrisă sub un nume adoptat, îi oferă o patrie”.
Scriitoarea a susținut turnee, recitaluri publice și conferințe ca invitat la festivaluri, simpozioane, saloane de carte, congrese în Israel, Grecia, Republica Moldova, Republica Populară Chineză, Federația Rusă, Italia, Spania, Republica Macedonia, Franța, Germania ș.a. Este redactor-șef al revistei Contemporanul. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
În 2013 editura Ideea Europeană a lansat Seria de autor Aura Christi eBook în 15 volume, din care au apărut 13 volume: Tragicul visător, poeme, antologie (2013); Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinței, eseu (2013); Mitul viului, eseuri (2013); Cercul sălbatic, roman, ediția a II-a revăzută (2013); Casa din întuneric, roman, ediția a II-a revăzută (2013); Trei mii de semne, jurnal de scriitor (2014); Coasta lui Apollo, jurnal de scriitor (2014), Acasă – în exil, polemice (2014), Noaptea străinului, roman, ediția a II-a revăzută (2015), Sculptorul, roman, ediția a III-a revăzută (2015); Orbita zeului (2016); Geniul inimii, roman în versuri (2017); Din infern, cu dragoste (2017).
Seria de autor Aura Christi în format clasic / print:
Tragicul visător, poeme, antologie (2013); Acasă – în exil, polemice (2016); Noaptea străinului, roman, ediția a II-a revăzută (2016); Orbita zeului (2016); Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinței, eseu (2017); Geniul inimii, roman în versuri (2017); Din infern, cu dragoste (2017); Cercul sălbatic, roman, ediția a II-a revăzută (2018); Casa din întuneric (2018), Ostrovul Învierii (2019)
– Sorin Alexandrescu, în „Une anthologie de la poésie moldave”, ediție bilingvă, versiune franceză de Odile Serre și Alain Paruit, versiune engleză de Cornelia Golna, Editura L’Esprit des Péninsules, Paris, 1996;
– Nicolae Țone, în Aura Christi, Nu mă atinge, Ed. a II-a, Editura Vinea, 1999;
– Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Editura Pontica, 2000;
– Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii ‘80-’90. Dicționar bio-bibliografi, Editura Paralela 45, 2001;
– Henri Zalis, O istorie condensată a literaturii române (1880-2000), Editura Bibliotheca, 2005;
– Dicționarul general al literaturii române, Editura Univers Enciclopedic, 2006;
– Aurel Sasu, Dicționarul biografi c al literaturii române, Editura Paralela 45, 2006;
– Ion Ianoși, Marile jocuri, postfață, Editura Ideea Europeană, 2007;
– Irina Petraș, Marile jocuri, postfață, Editura Ideea Europeană, 2007;
– Irina Petraș, Cărți de ieri și de azi, Casa Cărții de Știință, 2007;
– Irina Petraș, Literatura română contemporană. O panoramă, Ed. Ideea Europeană, 2008;
– Ion Rotaru, O istorie a literaturii române de la origini până în prezent, Editura Tempus, 2009
● https://www.ideeaeuropeana.ro/autor/aura-christi/
● http://revistacultura.ro/nou/tag/aura-christi/
● http://www.universulromanesc.net/index.php/cultur/literatur/87-poezie-poeta-lirism
● http://www.amazon.com/GEFL%C3%9CSTER-Gedichte-Gegenwartslyrik-Edition-ebook/dp/B0066DL5WC
● http://www.alternativaonline.ca/odds%20and%20ends0401.HTML
● http://www.bookfinder.com/author/aura-christi/
● http://www.amazon.com/GEFL%C3%9CSTER-Gedichte-Gegenwartslyrik-Edition-ebook/dp/B0066DL5WC
● http://www.romlit.ro/aura_christi
● http://www.observatorcultural.ro/ESEU.-Aura-CHRISTI-Labirintul-exilului*articleID_2119-articles_details.html
● Aura Christi pe You Tube
● Revista Contemporanul
● Revista Punctul Critic
● România Citește – Proiect Cultural Multianual
● Editura Ideea Europeana
♦ „Poezia Aurei Christi se impune în conştiinţa lectorului român de pretutindeni prin câteva virtuţi evidente chiar de la un prim contact cu textul poetic. Astfel, tânăra poetă din Basarabia impresionează mai întâi prin puritatea şi fluenţa limbii poetice. Lirismul discret, surdinizat, întru totul feminin, este rostit într-o incantaţie verbală rafinată, autonomizând fiecare poem şi preschimbându-l parcă într-un descântec magic, tămăduitor. Tonul egal al rostirii este servit de o desăvârşită tehnică a versificaţiei care variază cu supleţe de la poem la poem: versul clasic, sugestiv, de sorginte simbolistă, alunecă pe nesimţite spre versul alb, unitatea stilistică şi sunetul propriu al poeziei închegându-se continuu dintr-un murmur muzical bine articulat. Colocvială, fără stridenţte de nici un fel, poezia Aurei Christi atinge corzile grave ale meditaţiei profunde, instrumentând imnic şi memorabil angoasa existenţială, care impulsionează fiecare poem.” (Cezar Ivănescu, Epica magna, în Lanterna magică, nr. 15-16, 1-31, august, 1993)
♦ „Aura Christi atacă temele grave şi eterne ale poeziei frontal (…). Dincolo de timp şi de mode, jucându-şi şi trăindu-şi cu fervoare viaţa şi poemele împotriva sa, Aura Christi, oricând atacabilă pentru că e mereu redutabilă, poate fi unul dintre supravieţuitorii-martor ai unei lumi în continuă degradare.” (Ioan Es. Pop, Aura poemului, în Cartea, ianuarie 1996)
♦ „Aura Christi este poetă, romancieră şi eseistă de o remarcată originalitate, afirmată în ultimele două decenii postcomuniste. Ea cultivă o poetică eclectică, resuscitând clasicismul, manierismul, barocul, romantismul şi cantonând în modernism, fără exclusivismele actualităţii. Ignorând retorica unei poezii postmoderniste intolerante, metonimice – balizându-se în criteriul retoricului, un trop ajunge, iată, să impună un model poetic – Aura Christi continuă să ofere un ospăţ metaforic. Psalmul coexistă cu viziunea aspră, expresionistă. Universul şi limbajul au torsiuni tragice, în naraţiuni poematice deopotrivă fruste şi fabuloase, cvasi-mitice. Moartea e o prezenţă familiară, ca privirea şi olfacţia înseşi. Mitul e prezent ca joc automodelator.” (Marian Victor Buciu, Fragment dintr-o recomandare)
♦ „Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgând abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, să nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii.” (Nicolae Balotă, Un destin Literar, în Flacăra, nr. 7, 2000)
♦ „Dostoievski – Nietzsche este un eseu care, alături de altele, nu prea multe, de la noi sau de aiurea, ne leagă de acel trecut imperial al Europei, de acel «regat al spiritului», pe care îl invocă Faust. Şi autorul său, romanticul în haină clasică, prinţ între prinţii vremii sale, care a profetizat pentru întâia oară unitatea culturală a Europei.” (Nicolae Breban, Atracția adâncurilor, în România literară, nr. 46, noiembrie 2012)
♦ „Mulţi dintre exegeţii Aurei Christi au subliniat «fulminanta ascensiune» a poetei. Penetrantă, Aura Christi a avut şansa de a fi fost văzută în mediile bucureştene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau şi în tenacitatea autoconstrucţiei, promovând – programatic – «ruptura».” (Adrian Dinu Rachieru)
♦ „Aura Christi este cea care posedă cel mai profund sensul tragicului. Discursul său liric, de o forţă verbală şi imaginativă excepţionale, nu evită pathosul, mai puţin în textele alese aici, făcând astfel o excepţie de la regula generală remarcată de generaţia optzeci. Exilul individului şi cel al spiritului se suprapun: «Eu vin din siberiada înfrângerilor, din satania necunoscutului/ (…) Eu vin din străinătatea exilului meu,/ din sălbăticia scrâşnită a conştiinţei de sine»”. (Locul intangibil) (Sorin Alexandrescu, în Une anthologie de la poésie moldave, ediţie bilingvă, versiune franceză de Odile Serre şi Alain Paruit, versiune engleză de Cornelia Golna, Editura L’Esprit des Péninsules, Paris, 1996)
♦ „Descinzând din Basarabia natală, dintr-o familie în care bilingvismul a reprezentat o tradiţie fecundă în măsură să permită puternicilor efluvii ale literaturii ruse să modeleze subconştientul, Aura Christi şi-a asumat exilul ca pe o şansă regală sub care păşesc cei aleşi: «Eu vin din străinătatea exilului meu/ din sălbăticia scrâşnită a conştiinţei de sine».” (Tatiana Rădulescu, Labirintul exilului, în Viaţa Românească, nr. 11, 2001)
♦ „Elegiile Aurei Christi, orgolioase în titanismul lor, sondând identitatea divinităţii, a poetului, a fiinţei în raport cu sinele, nu se despart definitiv de o participare subiectivă, chiar dacă este vorba despre una care angajează un subiect anistoric. […] Cel mai adesea, însă, această participare subiectivă este înălţată pe soclul unei incandescenţe a ideii. Poemele acestea despre Dumnezeu, moarte şi poezie se însumează toate sub semnul participării cumva instinctive la misterul în sine al existenţei, al situării în durere. În totul, o poezie imnică, solară, solemnă, aspră în articulaţiile ei sintactice, refuzând parcă deliberat ritmurile facile, articulată pe edificiile devoţiunii şi ale crezului slujit cu fervoare, aproape cu fanatism. În toată poezia aceasta a Aurei Christi, singulară în problematica şi în articulaţiile ei, în care eul se raportează la un didacticism înalt, atitudinile se materializează într-un titanism în care lauda divinităţii şi risipirea sinelui constituie feţele aceluiaşi discurs. Este motivul pentru care afirmaţiile, în severitatea lor, par uneori brutale, de o brutalitate care relevă situarea întregii lirici sub semnul poeziei de concepţie (…).
În totul, o poezie al cărei lirism este tăiat deliberat cu dalta în stâncă, lirism interogativ-imnic, al unei angajări eroice a fiinţei care metamorfozează orice absenţă în prezenţă şi orice nostalgie în jubilaţie.” (Mircea A. Diaconu, Condiția poeziei față în față cu realitatea ei, postfață la antologia Cartea ademenirii, Editura Cartea Românească, 2003)
♦ „A scrie căderea apocaliptică nu e uşor. E un merit al Aurei Christi (vezi Martorul şi scribul) faptul de a găsi singura soluţie la această cădere fatală, dată din pornire: cel care o scrie o şi «opreşte», «incitând rigoarea/ celui din urmă frig». Doar un fel de zeu al poeziei, o divinitate descoperită cu greu, conştientă de destrămarea mitului, poate să impună din nou mitul: instituirea «mai viului» este cu putinţă doar datorită morţii. Învierea nu e posibilă decât datorită ei. Sensul celei mai mari dintre taine se dezleagă, astfel, paradoxal, prin răsturnarea negativităţii generale a sensului. Nu e nevoie să analizăm totul. Sunt, însă, şi aici destule descoperiri în plan poetic (…). Descoperirea făcută de poetă este că realul însuşi are origine poetică (nu reală!), prin căderea în «emisfera cealaltă», de parcă Dante însuşi ar fi acum reeditat în altă semantică: «Ah, calul e fiu al pegaşilor, dintotdeauna». (Numele lucrurilor) Fiinţele existente îşi au obârşia în himere, iar realitatea ia fiinţă din metaforă. (…) Altă «descoperire» poetică: întreg mitul temporal al omenirii poate fi ranversat: «Să împingem antichitatea/ în faţa noastră, în viitor, departe/ Să ne imaginăm că totul nu e decât un joc./ Da, nimic mai mult decât un joc sau un mit». Iată, deci, cum se poate recupera mitul într-o epocă în care toată lumea postmodernă a visat la demitizare şi dez-iluzionare pentru a se apropia de realul ca atare.” (Ștefania Mincu, Aura Christi, Grădini austere, Sfera frigului, în Paradigma, nr. 3-4, 2011)
♦ „Aura Christi posedă numeroase virtuţi. Forţa compoziţiei pe multe planuri. Impactul personal între lecturi bogate şi o viguroasă inventivitate. Mijloace suple de caracterizare. O stilistică adaptată nevoilor expresive.” (Ion Ianoși, Rostirea, masca, viul, postfață la romanul Marile jocuri, Editura Ideea Europeană, 2006)
♦ „Corpul romanesc conţine originalitate şi – cel mai mare câştig – un timbru numai al său. E inclasificabil, în termenii triadei manolesciene doric-ionic-corintic. Dar, spre deosebire de alte scrieri tinere, îi face să zvâcnească pe toţi trei.” (Nicoleta Sălcudeanu, Unde începe străinătatea, în Vatra, nr. 5-6, 2005)
♦ „Un destin literar cert. Un destin pe care Aura Christi şi-l asumă. Mai mult, ea şi-l construieşte cu orice sacrificiu.” (Nicolae Balotă, Un destin Literar, în Flacăra, nr. 7, 2000)
♦ „Vulturi de noapte este, şi prin cel de al treilea şi penultim volum al său, un bildungsroman ambiţios, cu mari secvenţe excelente despre complicata relaţie maestru-discipol; despre nevoia de autonomie la fel de acută ca aceea de apartenenţă – tânărul fiind hărţuit deopotrivă de chemări tulburi ale fiinţei sale neterminate şi de nevoia de a păşi pe urme sigure; despre artă ca modus vivendi, despre auroral şi crepuscular, despre muritudine şi cuvintele ei, despre legăturile de sânge şi de gând, mereu imponderabile. Pe fundalul unei intrigi strânse, palpitante, pe care cititorul o va putea descoperi cu încântarea iubitorului de poveşti, marile jocuri ale Aurei Christi sunt, încă o dată, copleşitoare.” (Irina Petras, Exerciții de descriere, postfață la Marile jocuri, Editura Ideea Europeană, 2006)
♦ „Deşi scrie romane polifonice, Christi nu exclude poveştile spectaculoase cu intrigă tensionată, suspans, istorisite când din perspectiva naratorului protagonist, când din a personajului reflector. Romanciera excelează în portretistică, personajele sale, variate, sunt caracterizate prin mijloace suple, rafinate. Descrierile imprimă peisajului note poematice (…). Prin evocare şi ample rememorări afective autoarea coboară pe celălalt versant, sondând umanul în intimitatea lui. Registrul stilistic de maximă expresivitate absoarbe toate resursele limbii şi ale genurilor literare, epicul, liricul, dramaticul, epistolarul (…). O prozatoare modernă, perfecţionistă, pendulând între senin şi tragic, între grav şi ludic, între apolinic şi dionisiac.” (Ironim Muntean, „Omul românesc” între Eros şi Thanatos. Note pe marginea romanului Casa din întuneric, în Discobolul, Anul XII, nr. 136-137-138, aprilie, mai, iunie, 2009)
♦ „Dintr-un presupus outsider al generatiei 90, Aura Christi ajunge o figura pregnanta a congenerilor ei, recupereaza teren (literar) printr-o maturizare cu totul spectaculoasa.” (Mihail Galatanu, Flacara, martie 2008).
♦ „Romanul Aurei Christi, Casa din întuneric, nu este neaparat un roman de dragoste, cel puţin nu în accepţiunea curentă a unui asemenea tip de… poveste. Este mult mai mult. În el autoarea vorbeştre despre cădere şi decădere morală, despre purificare şi exorcizare, despre dobândirea identităţii şi demnităţii omului de azi. E un roman al descopririi vieţii lăuntrice pure a individului, dincolo de toate capcanele derizoriului din societatea maculată moral în care trăim astăzi.” (Constantin Cubleșan, O mistică de halou dostoievskian, în Contemporanul, An.XXII, Nr. 3 (720), martie 2012)
♦ „Viaţa cotidiană este transferată în interioritate, iar tensiunile generatoare de suspans sunt direcţionate către aceeaşi nevoie urgentă de a deveni. Eroii Aurei Christi sunt făpturi aflate între lumi, între vârste, între maluri.” (Irina Ciobotaru, Irina Ciobotaru, Proza ca recuperare a aripilor, în Saeculum, Anul VIII, nr. 5-6 (57-58), 2009)
♦ „Intenţia vădită a autoarei este aceea de a explora personajele până în adâncul firii lor, astfel încât nu acţiunea să stea în prim-plan, ci caracterele.” (Bogdan Mihai Dascălu, Bogdan Mihai Dascălu, Vârsta lui nici-încolo-nici-încoace, în Poesis, august, nr. 221-222-223, 2009)
♦ „Un text elaborat de catre un carturar, cu lecturi din Schopenhauer, Nietzsche, Jung sau Dostoievski facute in profunzime, temeinic. In consecinta, e un roman in care simbolurile apar la tot pasul, incifrate in text, in tehnica unui modernism hermeneutic care nu poate fi scos din ecuatie (…). Strict tehnic, ne aflam in fata unui Bildungsroman construit pe un scenariu clasic, de initiere: tanarul Matei (toate numele sunt luate din Biblie…) interiorizeaza sfasietor, dramatic moartea prematura a tatalui sau, David, pierdut intr-un accident de masina pe Valea Oltului, se afla in conflict deschis cu mama sa, Riri, femeie pragmatica, dar intrata in faza unui deficit de caldura umana, mascata prin nervozitate, si isi fixeaza intreaga afectiune pe fiinta compensativa a bunicului, Grig, mort si el spre sfarsitul romanului, si pe aceea a profesorului universitar Semion Ruda, stilat, elevat, aristorcatic, un concitadin de ocazie si «tata-surogat», caruia, in cele din urma, protagonistul romanului ii datoreaza relansarea intelectuala – viitor student in filosofie – si formarea literara, ca romancier, talentul compensativ al scrisului descoperindu-si-l oarecum fara premeditare sau indemnuri din afara, ca pe o efervescenta interna a propriei sale fiinte.” (Ştefan Borbély, Un roman de formare, în Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 7, 2009)
♦ „Poate aici este imensul merit al Cercului… M-a supus unui exerciţiu deloc facil de a formula motive pentru care merită să trăieşti. Şi nu în faţa unui om care urăşte viaţa, năuc, sau e dezgustat de ceea ce i se pare a fi viaţa. Ci în faţa acestei fete-femei, Diana, care caută profund sensul, care iubeşte florile, apa, arta. Atât de plină de viaţă e creatura aceasta a ta, încât preaplinul acesta o consumă şi o aruncă în moarte. Diana arată că nu e simplu să trăieşti la altitudinea aceea uriaşă a foamei de viaţă, a puterii uriaşe de a trăi. Setea ei de viaţă şi frumuseţe şi linişte o expune, o face fragilă… Naufragiul ei e produs de apele grele şi urâte ale unei lumi neatente, nepăsătoare până la agresiune fizică… O lume de fiare, în care nimeni nu oferă protecţie puilor. O lume hulpavă, în care fluturii şi puii de căprioare sunt răpuşi, înghiţiţi, ca şi când… Poate pentru asta s-au născut… Poate Dumnezeu îi cheamă la el… Sau poate nu! Poate o imensă responsabilitate ar trebui luată pe umerii mei şi nu numai ai mei! Poate că oamenii frumoşi, ca Diana, au o forţă nebănuită în fragilitatea lor. Poate că nimic nu se poate face pentru adolescenţii care aleg moartea… Poate nimic nu se poate face împotriva morţii…” (Irina Ciobotaru, Fragment dintr-o scrisoare)
♦ „O mistică de halou dostoievskian domină obsedant destinele eroilor din romanul Aurei Christi, Cercul sălbatic (…) E, în felul său, un roman al cuplurilor ce se fac şi se desfac, se menţin cât şi cum se menţin, în virtutea unor automatisme în care iubirea este căutată, mimată, trădată, ea rămânând mereu o iluzie sau o speranţă virtuală, între viaţă şi moarte. Se vrobeşte mult despre moarte în acest roman. Existenţa însăşi e parcursă sub semnul acesteia.” (Constantin Cubleșan, în vol. Lecturi confortabile, Editura EuroPress Group, 2012)
· Premiul pentru poezie al Ministerului Culturii, 1993;
● Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1996;
● Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor și al Editurii Vinea, 1997;
● Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 1998;
● Premiul pentru poezie „Ion Șiugariu”, 1999;
● Premiul pentru roman al revistei Tomis și al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, Sculptorul, 2001;
● Premiul pentru poezie al revistei Antares, 2003;
● Premiul pentru roman al revistei Convorbiri literare, Noaptea străinului, 2004;
● Premiul „Autorul anului”, decernat de Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România, 2007;
● Premiul pentru roman al revistei Poesis, Casa din întuneric, 2008;
● Premiul „Opera Omnia pentru poezie”, Festivalului româno-canadian „Roland Gasparic”, 2009;
● Premiul „Opera Omnia”, Universitatea Română de Științe și Arte „Gheorghe Cristea” și Centrul de Cercetare Comunic@rts, 2014;
● Premiul Festivalului Internațional de Poezie „Nichita Stănescu”, ediția a XXIX-a, decernat de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, 2017;
● „Omul Anului 2017” și medalia aniversară „Israel 70”, distincții acordate de Asociația Scriitorilor Israelieni de Limba Română și Centrul Cultural Israeliano-Român, 2018;
● Premiul „Opera Omnia” și medalia de argint „recunoștință evreiască” pentru volumele Psalmi și Planeta Israel, distincții acordate de Asociația Scriitorilor Israelieni de Limba Română și Centrul Cultural Israeliano-Român din Tel Aviv, 2019.