De partea cealaltă a umbrei

Dintr-o pictură naivă
mă priveşte scrutător Dumnezeu,
întrebîndu-mă ce să fac mai departe
Eu, acoperită de scrumul răspunsului,
venit în minte cu o neînţeleasă întîrziere,
lunec în vîrtejul refrenului
pînă atunci ştiut pe dinafară:
„De mine însămi,
măcar din cînd în cînd,
apără-mă Doamne.”

Descriere

Cuprins

Cineva m-a uitat aici ■ Nu mă atinge ■ Să fie omul acela? ■ Lumina insuportabilă ■ Noi ■ Fără a sta pe gânduri ■ Dezlegare amânată ■ M-am smuls din vis ■ Timpul, prevăzător ■ Ca un sfârşit de elegie ■ Între două file ■ Pedeapsa ■ Zadarnic suport ■ Zile sterpe ■ Te-ai cuibărit adânc ■ Fragile punte ■ Amara minune ■ Războiul și pacea sfârșitului ■ Segmente de zbor ■ La capătul tunelului ■ Dar atunci ■ Nu va veni nimeni ■ Cenuşie, luna ■ Nu eram eu aceea ■ De ce nu-ți întorni privirea? ■ Improbabila salvare ■ Nici un semn ■ Cu pași de melc ■ Să fiu în ciorchinele umbrei ■ Numai ochi ■ Dar cum totul se petrece ■ Ca un om oboist ■ Fii liniștit ■

Informații suplimentare

Anul apariției	1993
Categorie	Poezie
Editura	Ecce Homo
ISBN	973-95445-5-X

Editura Ideea Europeană lansează colecția Seria de autor Aura Christi în format digital, ce cuprinde poemele, romanele, jurnalul de scriitor, eseurile și textele polemice cunoscute publicului, precum și texte inedite (grupajul de poeme inedite Lecția lui Porfiri Petrovici și alte poeme, Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinței, Coasta lui Apollo ș.a.), reunite în cincisprezece volume.

Referințe critice

● „Poezia Aurei Christi se impune în conştiinţa lectorului român de pretutindeni prin câteva virtuţi evidente chiar de la un prim contact cu textul poetic. Astfel, tânăra poetă din Basarabia impresionează mai întâi prin puritatea şi fluenţa limbii poetice. Lirismul discret, surdinizat, întru totul feminin, este rostit într-o incantaţie verbală rafinată, autonomizând fiecare poem şi preschimbându-l parcă într-un descântec magic, tămăduitor. Tonul egal al rostirii este servit de o desăvârşită tehnică a versificaţiei care variază cu supleţe de la poem la poem: versul clasic, sugestiv, de sorginte simbolistă, alunecă pe nesimţite spre versul alb, unitatea stilistică şi sunetul propriu al poeziei închegându-se continuu dintr-un murmur muzical bine articulat. Colocvială, fără stridenţte de nici un fel, poezia Aurei Christi atinge corzile grave ale meditaţiei profunde, instrumentând imnic şi memorabil angoasa existenţială, care impulsionează fiecare poem.”

Cezar Ivănescu, Epica magna, Lanterna magică, nr. 15-16, 1-31 august, 1993

● „Aura Christi este cea care posedă cel mai profund sensul tragicului. Discursul său liric, de o forţă verbală şi imaginativă excepţionale, nu evită pathosul, mai puţin în textele alese aici, făcând astfel o excepţie de la regula generală remarcată de generaţia optzeci. Exilul individului şi cel al spiritului se suprapun: «Eu vin din siberiada înfrângerilor, din satania necunoscutului, / […] / Eu vin din străinătatea exilului meu, / din sălbăticia scrâşnită a conştiinţei de sine» (Locul intangibil). Apa vieţii, iubirea sunt opuse morţii, şi totuşi, după ce a spus câteva cuvinte Tatălui, poetul îl întreabă, vibrând, pe Dumnezeu: «cine sunt eu, de mi-ai dat puterea cea de toate zilele, / puterea să ascult discursurile îndrăgostite ale Golului, ale Nimicului / […] / cine sunt, din care împărăţie m-ai adus aici? Ce caut eu aici?» (Utopia cutremurată). Asaltată de îndoială, de spaimă, de surprize, ea se închide şi, pentru a nu fi rănită, refuză să fie atinsă (Nu mă atinge).”

Sorin Alexandrescu (din prefaţa la Une anthologie de la poésie moldave, ediţie bilingvă, versiune franceză – Odile Serre şi Alain Paruit, versiune engleză – Cornelia Golna, ed. L’Esprit des Péninsules, Paris, 1996)