Descriere
Romanul „Casa din întuneric” este istoria unui postadolescent, Matei Naidin, care rămâne orfan de tată și își găsește un tată-surogat în profesorul universitar Semion Ruda, refuză înregimentarea și îl alege, în cele din urmă, ca maestru, pe Semion Ruda, formator de conștiințe, specialist în istoria mentalităţilor. „Casa din întuneric” e un fals roman polițist, un roman de formare, cu un scenariu clasic de inițiere, împânzit de simboluri biblice, un roman care se citește cu sufletul la gură și este axat pe o temă majoră, relaţia maestru-ucenic, sondând realitatea esențială a ființei. La apariţia sa, romanul a avut parte de elogii, fiind considerat, în primul rând, un roman de dragoste, în care povestea de iubire dintre Semion Ruda, Erika – o tânără frumoasă, care, abuzată de colegii și membrii familiei ei, face ședințe de terapie – și Matei Naidin, se suprapune în registru clasic peste povestea formării tânărului Matei. E un roman în care unele personaje (Semion Ruda, Matei Naidin) se întorc, mereu, spre sufletul lor, spre viața lor lăuntrică, redescoperind prin ocheanele intensității gustate în forul lăuntric frumusețea și dramatismul lumii din afară.
Pendularea, câteodată, spectaculoasă, între lumi e descrisă cu o acribie proustiană și revendică, nu rareori, fixarea, regăsirea valorilor umane fondatoare. Surprins între lumi, măcinat de moartea prematură a tatălui său într-un accident de mașină, provocat, se pare, de el însuși, la capătul unei văi destinale, Matei Naidin își descoperă vocația de scriitor și alege să facă facultatea de filosofie. Decupajele epice de un fin erotism spiritualizat sunt urmate, iar, uneori, tăiate, de escavări al subconștientului uman abisal și de plonjeuri în profunzimile insondabile ale ființei umane. Conflictele de la suprafață – între Erika și familia ei, între Erika și familia profesorului Ruda, între Matei și mama lui, Riri ș.a. – sunt transferate în plan secund, prim-planul acțiunii deținându-l formarea unor tineri (Matei și Erika) și viața lor lăuntrică, vindecarea unor răni din trecut și continuarea existenței lor pe o orbită diferită, net superioară.
Matei pleacă. Erika pleacă. Ambii tineri aleg viața, viața vie, trăită în lumina valorilor umanității, în lumina unor adevăruri descoperite pe cont propriu și fin sugerate de bunicul lui Matei Naidin, Grig – unul dintre cele mai profunde personaje ale romanului, care trăiește față în față cu moartea iminentă, reînviind sensuri, nuanțe, accente și sugerând că omul e născut să fie fericit, calea adevărată fiind fericirea însăși, liniștea, echilibrul și simplitatea de a fi în raza divinității redescoperite mereu în forul lăuntric. La apariția acestui roman, profesorul universitar de literatură comparată Ștefan Borbély se referea detaliat la elementele de o fină spectaculozitate ale acestui bildungsroman, menționând, între altele, că avem în fața noastră „un text elaborat de către un cărturar, cu lecturi din Schopenhauer, Nietzsche, Jung sau Dostoievski făcute în profunzime, temeinic. În consecință, e un roman în care simbolurile apar la tot pasul, incifrate in text, în tehnica unui modernism hermeneutic care nu poate fi scos din ecuație (…). Strict tehnic, ne aflam în fața unui Bildungsroman construit pe un scenariu clasic, de inițiere: tânărul Matei (toate numele sunt luate din Biblie…) interiorizează sfâșietor, dramatic moartea prematură a tatălui său, David, pierdut într-un accident de mașină pe Valea Oltului, se află în conflict deschis cu mama sa, Riri, femeie pragmatică, dar intrată în faza unui deficit de căldură umană, mascată prin nervozitate, și își fixează întreaga afecțiune pe ființa compensativă a bunicului, Grig, mort și el spre sfârșitul romanului, și pe aceea a profesorului universitar Semion Ruda, stilat, elevat, aristocratic, un concitadin de ocazie și «tată-surogat», căruia, în cele din urmă, protagonistul romanului îi datorează relansarea intelectuală – viitor student în filosofie – și formarea literară, ca romancier, talentul compensativ al scrisului descoperindu-și-l oarecum fără premeditare sau îndemnuri din afară, ca pe o efervescență internă a propriei sale ființe”.
„Casa din întuneric” e destinat adolescenților de toate vârstele, care au pasiunea lecturii și caută sensul vieții, crezând că acesta le scapă ca argintul printre degete și constatând, în cele din urmă, că viața însăși e sensul, că la naștere Parcele promit că ne vor însoți fără să ne ofere și cheile ce duc la înțelegere, că viața și miracolele de zi cu zi se cuvin trăite, gustate și, mult mai puțin, înțelese.
