Noaptea străinului, vol. II
Tetralogia Vulturi de noapte
Colecție Roman Ficțiune
Editura Ideea Europeană, București, 2004, 2016

„Aura Christi posedă numeroase virtuţi. Forţa compoziţiei pe multe planuri. Impactul personal între lecturi bogate şi o viguroasă inventivitate. Mijloace suple de caracterizare. O stilistică adaptată nevoilor expresive.” / Ion Ianoși

• „Romanele Aurei Christi, ample construcţii epice, abordează, cu un curaj şi maturitate rară, modelul şi aria expresivă şi ideatică a romanului de reflexivitate şi problematică gravă, umană, de la M. Proust şi Th. Mann, sub tutela impresionană, infinită şi enorm expresivă a lui F.M. Dostoievski. Acelaşi, Dostoievski, de data asta alăturat lui Friedrich Nietzsche, face obiectul unor ample studii eseistice, pe care Aura Christi le-a conceput şi publicat în ultimii ani, abordând teme de o rară îndrăzneală ideatică, problematica esenţială a individului în abisalitatea sa, a Fiinţei, arta complicată, prezentând încă nu puţine mistere şi paradoxuri psihologice ale tipologiei romaneşti moderne, de la cu adevărat revoluţionara À la recherche du temps perdu la «Idiotul» şi «Crimă şi pedeapsă»”. / Nicolae Breban

• „Cititorul îndragostit de intrigă, de acţiune va urmări cu sufletul la gură haţişul epic propriu-zis – cel în care se urăşte, se iubeşte, se ucide, se moare, în care încap incestul, trădarea, fapta, în care se întâmplă lucruri de povestit mai departe, cu mâna la gură a uimire, a curiozitate „tramatică”. […] «Vulturi de noapte» este, şi prin cel de al treilea şi penultim volum al său, un bildungsroman ambiţios, cu mari secvenţe excelente despre complicata relaţie maestru-discipol; despre nevoia de autonomie la fel de acută ca aceea de apartenenţă – tânărul fiind hărţuit deopotrivă de chemări tulburi ale fiinţei sale neterminate şi de nevoia de a păşi pe urme sigure; despre artă ca modus vivendi, despre auroral şi crepuscular, despre muritudine şi cuvintele ei, despre legăturile de sânge şi de gând, mereu imponderabile. Pe fundalul unei intrigi strânse, palpitante, pe care cititorul o va putea descoperi cu încântarea iubitorului de poveşti, marile jocuri ale Aurei Christi sunt, încă o dată, copleşitoare.” / Irina Petraș

• „Aura Christi a găsit limbajul în care să toarne experienţe ce păreau să se afle dincolo de posibilitatea articulării discursive: prăbuşirea umanităţii până la nivelul la care cineva ucide cu aprobarea deplină a conştiinţei în numele unei idei, procesul de înlocuire a omului din om printr-un monstru. Nu statistica crimei, impresionantă aşa cum e ea, o interesează pe Aura Christi. Ea îl toarnă pe Dostoievski în Nietzsche pentru a face anatomia răului absolut. Răul din inima omului. Titlurile cărţilor sale sunt grăitoare în privinţa geografiei lor morale: «Casa din întuneric», «Sfera frigului», «Cercul sălbatic».

În Vest, filosoful Nietzsche a fost cel care a influenţat epistemologia postmodernă prin deconstrucţia logocentrismului. În România, Nietzsche al moralei demistificate e cel care a influenţat două minţi strălucite ale literaturii contemporane: Nicolae Breban şi Aura Christi. Romancierul Nicolae Breban l-a ales pe un Nietzsche masculin, al voinţei de putere şi al sufletelor de stăpâni. Aura Christi a fost atrasă de un Nietzsche al aporiilor, cel care, în Ecce homo, îi suprapune pe Christ şi Dionysos. După cum spune Aura Christi, «blândeţea sfârşind în gheare». Ea este o scriitoare a unui Est căzut, care îi mai include pe Ismail Kundera, Bashkim Shehu, sau pe Fraţii Strugatski, deoarece la toţi o realitate coşmarescă e redată prin frânturi de suflet omenesc.” / Maria-Ana Tupan

• „Văd în Aura Christi scriitoarea româncă exponenţială la nivel înalt pentru era globalismului (mondialismului), pentru europenismul multinaţional, întrucât, asemenea unui arbore simbolic, axial, are rădăcinile în Basarabia (fostă componentă a Uniunii Sovietice, actuală Republica Moldova) şi coroana în România, ţară membră a Uniunii Europene din 2007. Scrisul său integral devine în mod constant o expresie a unui dramatic destin personal şi colectiv. Prin identitatea sa creatoare, acest scris dobândeşte o inconfundabilă expresivitate literară. El poartă marca certă a anvergurii canonice.” / Marian Victor Buciu

•„Corpul romanesc conţine originalitate şi – cel mai mare câştig – un timbru numai al său. E inclasificabil, în termenii triadei manolesciene doric-ionic-corintic. Dar, spre deosebire de alte scrieri tinere, îi face să zvâcnească pe toţi trei.” / Nicoleta Sălcudeanu