• There it is, in Aura Christi’s words, arising abundantly from hidden sources, the vivid flow of poetry – let’s not be afraid of capitalized rhetoric – of great Poetry. (Nicolae Balotă)
• Aura Christi…most deeply possesses a sense of the tragic. Her lyric discourse, of formidable verbal and imaginative force, does not at all avoid pathos. (Sorin Alexandrescu)
• Aura Christi’s modernity is essential, organic, rejecting models, aspiring to reinterpret signs and universals. (Constantin Ciopraga)
• Aura Christi offers numerous virtues: the force of multi-level composition; the personal impact of the many books she’s read in relation to her vigorous ingenuity;…and stylistics adapted to expressive needs. (Ion Ianoși)
• Christi has commented that “Poetry is a rare guest; poetry is heretical pollen that rarely lands on you, for which you don’t know whom to thank to. Words are lightning bolts, though great poetry isn’t made of words. The raw material of poetry is the cold.”
She has also spoken of “The flesh-and-blood body, a reptile full of contradictions, an inscrutable cave, where you have been dwelling for centuries, a child of the abyss on the lookout… Yes, you’re descending, deeper and deeper,…into the pit of your being… You don’t know why you’re descending…until you hear someone else inside speaking, crying, whining, and murmuring… Someone else seems to be in your stead, for you, through you. And you gape and listen between the walls of flesh and blood of your body. You try to grasp, to draw nearer to something impossible to understand, while you feel through all your pores that inside you something’s opening up… Mystery…becomes present, quasi-palpable. Through you someone strange, unknown, who renders you speechless, is expressing himself or herself. You feel you’re merely an instrument in the hands of someone more ancient and more powerful than you.”

Gao Xing: Rădăcina în Pământ, iar Aripile spre Cer
Citind poezia Aurei Christi

Am întâlnit-o pentru întâia oară pe poeta româncă Aura Christi, cu mulți ani în urmă, pe malul lacului Qinghai. Este un om simplu, liniștit, fragil, dar, odată ce deschide gura, constați imediat pasiune, personalitate evidentă, cultură, încredere în sine, energie interioară, și dorința de a îmbrățișa lumea întreagă. Am participat împreună la un festival de poezie, acolo, în Qinghai, iar discursul ei, doldora de gânduri și de idei, a dezvăluit o viziune largă, și m-a impresionat profund. Abia așteptam să-i citesc poemele.
Wislawa Szymborska, poetă poloneză laureată a Premiului Nobel, a spus: „Artistul este opera sa, opera este artistul”. Eu apreciez în mod  deosebit această teză. Sigur că prozatorii trebuie să vorbească prin prozele lor, iar poeții prin poezie. Cu acest crez am citit poezia Aurei Christi și socotesc că de fapt atunci am cunoscut-o cu adevărat. Iată  poemul Patria mea, o fereastră…, care m-a cucerit pe dată, cu o emoție de substanță, profundă, complexă.

Patria mea, o fereastră…

Patria mea? O fereastră simplă și gravă,
deschisă mereu înspre mine, așteptând
să mă ofer aerului ce-mi recunoaște
irisul, mâna, ezitarea și gândul,
fără să mă întrebe: de ce? Până când?

Patria mea? O zi de iarnă fără iarnă,
cu astrul meu familiar, cu destinul în care,
stârnită de îndoieli, am intrat…
O iarnă lipsită de ceea ce numim iarnă.
O iarnă din care nu-mi doresc decât să cad.

Patria mea va fi fost cândva un vers al tău, al meu,
citit înainte de culcare de Dumnezeu.

În poezia Aurei Christi putem găsi, în mod evident, niște reminiscențe ale influenței și contactului cu poezia rusă, română, cu poezia Europei, cu poezia clasică și modernă și așa mai departe. Mai exact, se pot observa ecouri din Ahmatova, Blaga, Stănescu, Hölderlin，Rilke sau Brodsky. Aceste influențe și contacte sunt legate de mediul în care s-a format, de trecutul ei, de opțiunile spirituale și preocupările artistice. De fapt, excluzând factorul de geniu, orice artist, prozator și poet, conștient sau nu, este produsul influențelor și al amestecului alcătuit de acestea. Problema este ca prin influențe și amestec să-ți poți afla în cele din urmă vocea ta unică. Să fii unic, înseamnă să ai personalitate, vitalitate, noutate, creativitate și imaginație. Unicitatea este reazemul existenței unui poet. Pătrunzând în lumea poeziei Aurei Christi, suntem parcă luați în primire de o cale luminoasă, suntem  captați de un anume farmec, suntem emoționați de un suflu. Aceasta este unicitatea poeziei Aurei Christi: conținut, profunzime, obscuritate, bogăție, mister, un puternic sentiment de tragism și sfințenie, simț religios și conștiința suferinței, iar toate acestea se constituie într-o lumină interioară emoționantă.
Poezia ei, ca sunetele unui strigăt multiplu, se confruntă cu pământul, dar în același timp se ridică spre cer, ca și cum un om ar merge pe jos, ar merge și-ar merge, și deodată ar prinde aripi și ar zbura spre cer. Poezia ei este angajamentul spiritului pentru spirit, în momente de spaimă și la căderea nopții:

Și s-a făcut spaima.

Și s-a făcut noaptea—
sora mea șiroind în sângele-ncins.
Și târziu de tot s-a făcut viața,
spre care înaintez, Domine, de când mă știu,
planeta îndepărtată, istm prea viu,
unde – deși m-ai dus de mână – nu am ajuns.
Stăm  față-n față: duh în duh promis.
(Și s-a făcut spaima)

În timp ce emit o atmosferă puternică de modernitate și de libertate, poemele Aurei Christi au în același timp farmecul poeziei clasice. Într-un lirism foarte introvertit și plin de contemplare pioasă, poeta explorează temele supraviețuirii, suferinței, existenței proprii, destinului, libertății, exilului, vieții și morții, întunericului și luminii. Acestea sunt teme atemporale, teme universale, teme care cuprind lumea întreagă, umanitatea în ansamblul ei. În acest sens, putem prea bine spune că Aura Christi nu este doar un poet român, ci și un poet universal.
Sunt încântat să aflu că Aura Christi a publicat peste zece cărți de poezie și a cules numeroase premii literare. Iar dincolo de poezie, ea scrie comentarii critice, eseuri și romane. Scrierile sale în proză sunt, de asemenea, unice, și aș dori să le numesc comentarii poetice, eseuri poetice și romane poetice. Pentru că, în esență, Aura Christi este poet, un poet favorizat de muze.
De când a călcat pe pământul Chinei, Aura Christi dovedește entuziasm și interes pentru cultura chineză și poezia chineză. În ultimii ani, ea a folosit toate căile și n-a precupețit nici un efort de a promova cultura chineză în România și de a publica poezie chineză, în speranța ca prin cultură și poezie să ajungă să cunoască China în chipul cel mai profund. Astfel, citind în chineză poezia Aurei Christi, cititorii chinezi se vor îmbogăți cu o mulțime de sentimente frumoase, înălțătoare.

Beijing, 8 martie 2019
Gao Xing este poet, traducător, redactor-șef al revistei Literatura Lumii)
Traducere în limba română de Constantin Lupeanu

面对大地，又朝向天空
——读奥拉·克莉斯迪的诗歌

高兴

多年前，在青海湖畔第一次见到罗马尼亚女诗人奥拉·克莉斯迪。她看似朴素、文静、瘦弱的样子，但一旦开口说话，你就立马能感受到她的激情，她的个性，她的文化，她的自信，她内心的能量，以及她拥抱世界的渴望。我们一同参加了青海湖帐篷诗会，诗会上，她的发言，充满了思想和见解，显露出她宽阔的视野，给我留下深刻的印象。几乎从那一刻起，我就盼望着早点读到她的诗歌。
波兰女诗人、诺贝尔文学奖得主希姆博尔斯卡（Wislawa Szymborska）
说过：“艺术家就是作品，作品就是艺术家。”我特别赞赏这句话。小说家当然要用小说说话。诗人当然要用诗歌说话。正是在此意义上，读到奥拉·克莉斯迪诗歌时，我才算真正遇见了她。说实话，她那首《我的祖国，一扇窗户……》以厚重、复杂的深情，一下子吸引住了我的目光。

我的祖国，一扇窗户……

我的祖国？一扇朝我敞开的
窗户，朴实而庄重，期待着
我献身于天空，那认得出我的
鸢尾花、手、迟疑和思想的天空，
不用问我：为什么？直到何时？

我的祖国？一个没有冬天的冬天的
日子，同熟悉的星辰，被怀疑激发的
命运一道，我走进……
一个我们无从命名冬天的冬天。
一个我只想在其中坠落的冬天。

我的祖国也许曾是一句诗，你的，我的，
一句上帝入睡前必读的诗。

在奥拉·克莉斯迪的诗歌中，我们能明显地发觉一些影响和交融的痕迹：俄罗斯诗歌，罗马尼亚诗歌，欧洲诗歌，古典诗歌，现代诗歌，等等，等等。再说具体一点，我们能明显地看到阿赫马托娃的影子，布拉加的影子，斯特内斯库的影子，荷尔德林的影子，布罗茨基的影子。这些影响和交融同她的生长环境有关，同她的写作背景有关，也同她的心灵倾向和艺术追求有关。实际上，除去天才因素，自觉或不自觉中，任何艺术家、作家和诗人都是影响和交融的产物。关键在于，在影响和交融中，能否最终发出自己独特的声音。独特，意味着个性，活力，陌生化，创造性和想象力。独特，才是一个诗人存在的理由。深入奥拉·克莉斯迪的诗歌世界，我们仿佛被一道光击中，被一种魅力牵引，被一缕气息打动。这恰恰就是奥拉·克莉斯迪诗歌的独特：内在，深沉，幽暗，丰富，神秘，有着浓郁的悲剧色彩、神圣性，宗教感和苦难意识，而这一切构成了一道道感人的内在光芒。她的诗歌，犹如多重喊叫发出的声响（Ca sunetele unui strigat multiplu)，既面对大地，同时又朝向天空，仿佛一个人走着走着，突然生出翅膀，飞向天空。她的诗歌更是精神对精神的承诺，在恐惧和黑夜降临的时刻：

恐惧降临。

黑夜降临——
我的姐妹在炽热的血中流淌。
为时太晚了，生命降临，
我时刻朝它前行，主啊，
遥远的植物，那么生动的地峡
——虽然你牵着我的手——我却从未抵达。
我们面对面站着：精神对精神的承诺
——《恐惧降临》

奥拉·克莉斯迪的诗歌具有古典诗歌的韵味，同时又散发出强烈的现代和自由气息，在十分内敛的抒情和充满虔诚的沉思中，探讨生存、苦难、自我、命运、自由、流亡、生与死、黑暗与光明等主题。这是些永恒的主题，普世的主题，关涉整个世界和人类的主题。在此意义上，我们完全可以说，奥拉·克莉斯迪不仅是一位罗马尼亚诗人，更是一位世界诗人。
我欣喜地了解到，奥拉·克莉斯迪已经出版了十多部诗集，还收获了众多的文学奖项。而且除了诗歌外，她还写评论、散文和小说。她的评论、散文和小说也别具一格，我愿意称之为诗性评论、诗性散文和诗性小说。因此，本质上，奥拉·克莉斯迪是一位诗人，一位受缪斯青睐的诗人。
自从踏上中国的土地，奥拉·克莉斯迪对中国文化和中国诗歌表现出了极大的热枕和兴趣。近几年来，她一直在用各种方式，不遗余力地介绍中国文化，出版中国诗歌，期望通过文化和诗歌更深刻地了解中国。于是，阅读转换成汉语的奥拉·克莉斯迪的诗歌，对于中国读者，又平添了不少亲切而美好的感觉。
2019年3月8日于北京